Despre Magda.

Om întâlnit o dată într-o viaţă! Un zâmbet neucis de nicio durere. O luptă surdă dar luptă cu dragoste de viaţă. O femeie frumoasă, o iubită fericită, un copil bun. Magda!

Om care alina dureri deşi ale ei erau inimaginabile. Om care mângâia copiii orfani. Om care trăia printre perfuzii şi medici. Om care nu îşi încreţea fruntea deşi aceasta ardea sub pungi de gheaţă. Om viu!

O iubesc pe Magda. O iubesc pentru lecţia pe care mi-a dat-o. O iubesc pentru că din bunătatea şi speranţa ei m-am hrănit. M-am rugat pentru Magda. În fiecare dimineaţă mi-am spus „astăzi sigur este bine”.

Am vorbit puţin dar… dar atât de bine. Aş vrea sa mai vorbesc cu ea. Cum aş vrea să vorbesc cu tata, cu îngerul Răzvan. Dar ce şi cine mă opreşte?! Numai să-ndrăznească.

Magda s-a decis să facă linişte în noi. Să ne adune de pe drumuri, de pe scaune mute, să ne culeagă din gânduri meschine.

Am să-i spun mai multe dar o voi face în şoaptă.

Lacrimi.

Plec capul în faţa ta şi te sărut, luptătoare dragă. Drum bun, Om Magda!

Cu drag, Andreea