Dormiți liniștiți.

Sau dacă nu puteți, treceți pe Prozac!

Mă gândesc de ceva timp la cei cărora li se zguduie de nesomn tăbliile paturilor, exclusiv de grija mea.  Nu am nici cea mai mică intenție de a oferi justificări sau argumente. Nu am nici cea mai mică intenție de a proteja pe cineva sau de a oferi explicații absolut gratuite.

Acum că am epuizat expozițiunea, trec la cel mai important capitol de până acum și de acum înainte: sunt însărcinată și sunt fericită! Sunt și voi fi o mamă singură, sunt și voi fi o mamă responsabilă, sunt și voi fi bine, iar de când am aflat vestea minunată, curajul și puterea au fost, sunt și vor fi pe măsura dorinței.

Sunt fericită! E un fel de căldură amestecată cu bătăi iuți de inimă, un fel de toate iubirile îngrămădite la un loc, sigur un fel de emoție care radiază prin tot și din toate.

Sunt fericită pentru că simt cum inima îmi bate cu un alt rost, pentru că visez frumos și pentru zâmbetul continuu.

Restul păstrez pentru mine și pentru ai mei.

Deși nu trebuie pentru că ei știu deja, simt cumva că încă nu le-am mulțumit suficient celor care au fost și sunt umăr lângă umăr. O mână de oameni buni.

Detaliile care macină precum cariile diversele  întâlniri la cafeaua de dimineață, rămân pentru mine. Nu cred că ziua va fi mai senină dacă vă spun când și cum, sau dacă vă spun ce RH am, dacă postez rezultatele ultimei ecografii sau dacă mă plâng de kilogramele luate și de hormonii perfizi.

Nu ridicați dintr-o sprânceană și nu faceți pariuri: tatăl nu este nici X, nici Z, nici! Și rețineți un lucru: puteam rămâne însărcinată cu skipper-ul care ne-a plimbat pe mare sau cu unul din ciobanii pe care i-am găsit în creierii munților, decizia era fix aceeași.

Vă las acum să copy-paste link-ul și să telefoane.

Cu drag, Andreea și Matei